Se împiedică în timp ce alerga înapoi, pe scări, crezând ca este ultima lor șansă sa se revadă. Avea imagina catastrofei din viitor și se străduia să evite impactul. Se gândea că destinul le joaca feste iarăși și obosise sa îl susțină pe Dumnezeu, în tentativele sale de a o face fericită.
Maria se trezi în barul lor, la zece dimineața, buimacă de somn, uitând semnificația locului, de ce era acolo și cum ajunsese să locuiască la hotelul recomandat de el.
Merse la toaletă, își scoase agrafele din păr, și-l prinse cu un elastic mov, răscolind-si gentuța grăbită să nu verse direct în parul răvășit de spaimă. Rămăsese însărcinată și asta îi strica toate planurile pentru care muncise o viață!
Uh... În mare belea m-am băgat cu bărbatul asta.... O fi el cum o fi și ne-om iubi cum ne-om iubi, insa zău dacă-mi arde de scutece și voma, în viața asta...., isi zise ea privindu-se în oglinda cu mila și scârbă, în același timp, zâmbind zeflemitor și ștergându-și urmele furiei vărsate, folosindu-și mâneca helancei albe ca laptele. Rujul roșu și resturile scurse din gura, lasara urme invincibile pe materialul fin care acoperea încheieturile fine ale mâinilor ei aflate, încă, în primele trei decenii de viață.
Buna! apăru o voce feminină, de după usa intrării în toaleta restaurantului.
Maria dădu tâmp de cap, răspunzând la salut și încercând sa nu șocheze și sa se concentreze la gândurile ei care zburau hai-hui, semn ca isi revine din șoc.
Te pot ajuta cu ceva? zise iarăși vocea cu aspecte feminine, dar cu o înfățișare ușor groteasca, de la bocancii greoi ce înconjurau niște colanți subțiri, pe niște picioare subțiri și ele.
Maria avu timp sa o analizeze dintr-o întoarcere de cap și reuși sa ii gesticuleze cu aratatorul cum ca nu, nu poate fi ajutata și nu, nu este cazul sa facem o scena din scena care deja se crease în interiorul ei.
Ok... Cum spui tu.. Nu arăți prea bine.. Eu abia am sosit. Dacă vrei sa vorbești cu cineva, sunt în salonul mic, cu o prietena. Stam cel putin doua ore astăzi. Lucram la un proiect., insista vocea feminină cu aspect grotesc.
Dumnezeule! De ce femeile au nevoie de atâtea detalii? Exprima fata uimita a Mariei care era vădit nervoasa pe tot neamul femeiesc. Reusise, în viață asta, sa adune destule "spete" care sa o îndreptățească sa urască visceral femeile și sa isi dorească sa fuga într-un univers de bărbați. Iar asta fără a se combina cu vreunul, bineînțeles!
"Buna! Ce faci? Cum ești? Ai ajuns în Patria-lui-Fat-Frumos? V-ați văzut? I-ai zis? Sunt aici dacă ai nevoie de ceva. Kisses pe ochișori.". Mesajul de la Anca, cea mai buna prietena a Mariei, se scurse rapid pe ecranul telefonului, sporindu-i iritația pe feminin și starea de scârbă. Nici măcar Anca nu ii mai putea intra în gratii.
Nu! Nu am ajuns! Nu mai vreau sa ajung nicăieri! Vreau la mama în brațe și vreau sa zac! Sunt sleită de puteri și nu mai am răbdare sa vars din ora în ora din cauza nenorocirii asteia! Dacă nu ii vedeam bătând inima, probabil renunțam la nenorocirea asta, oricât l-aș iubi și oricât isi dorește el, plodu' asta! Sa ii facă cine și-a propus copii în viața asta! Eu sigur Nu!, urla Maria într-un mesaj vocal care risca sa trezească locația și sa fie iar întrebată "Ești bine?".
Buna ziua, doamna! Va așteaptă domnul Pavel afara. Spune ca nu este nevoie sa va grăbiți. Doar dorește sa știe dacă sunteți în regula. Iei cere scuze ca a venit aici.
Cine naiba ești tu, târfă?!
Secretara domnului Pavel, iar în perioada asta îl insotesc. Știți... Permisul auto.
Curva ce ești și tu! Toate sunteți niște curve nenorocite! Lăsați-mi bărbatul în pace și lăsați-ma sa îmi văd de nașterea mea!
